Un interviu cu Frenak Pal - Să dăm frâuliber coregrafiei

R. C.

22 Octombrie 2020

 

Astăzi, 23 octombrie, de la ora 19.00, vestita Compagnie Pál Frenák urcă pe scena

Teatrului Szigligeti din Oradea, în cadrul Infinite Dance Festival. Liderul Trupei,

Frenák Pál, ne-a vorbit despre spectacolul „Twins”, în cadrul unui scurt interviu.

R: Este pentru prima dată când artiștii din Compagnie Pál Frenák joacă în Oradea,

publicul transilvănean însă nu îi este necunoscut trupei. Cu ce gânduri și sentimente ați

venit la Infinite Dance Festival în aceste condiții extraordinare?

F.P. Însuși faptul că putem urca pe scenă și putem dansa în condițiile actuale este un

miracol în sine. Artiștii și colegii noștri vin în Transilvania cu o nostalgie plăcută și foarte

multă bucurie, iar eu am avut întotdeauna impresia că publicul de aici rezonează într-un

mod mai direct, mai sincer și mai spontan cu spectacolele noastre, așadar, este ca un

fel de întoarcere acasă. Desigur, sunt doar cuvinte, dar le spun din emoții și experiențe

reale, deoarece, călătorind prin toată lumea, sunt multe aspecte care ne afectează și ne

fac să observăm o mulțime de lucruri.

Situația de față ne îndeamnă la un fel de reevaluare, chiar ne forțează de multe ori, iar

noi, cât mai putem, facem tot ceea ce ține de datoria noastră, disciplinat, pentru că

purtarea măștilor și celelalte restricții nu ne ușurează viața nici nouă.


R: Spectacolul „Twins” a fost prezentat în premieră în 2009. Ce v-a inspirat în realizarea

lui?

F. P. „Twins” a fost inspirat din cartea „Le Grand Cahier” de Agota Kristóf, la care am

adăugat elemente din realitatea copiilor abandonați pe care am trăit-o personal în anii

1970. În copilărie, am trăit sentimente și tensiuni pe care nici un copil nu ar trebui să le

trăiască. Așadar, „Twins” s-a născut dintr-o sinteză, dând frâu liber coregrafiei, și,

desigur, rezonând cu lumina din interiorul nostru cu care câteodată este foarte greu să

facem față. Elementul comun în fiecare spectacol este căutarea unui echilibru al

existenței umane, între gândirea rațională, spiritualitate, senzualitate și sexualitate.


R: Care este secretul unui spectacol care se menține în repertoriu timp atât de

îndelungat?

F.P. Dacă artistul este într-adevăr artist, ca persoană, ca stil de viață, atunci nu este nici

un secret. El își face treaba pur și simplu, este atent la modul în care își trăiește viața, la

gândurile sentimentele lui, dar și la lucruri aparent simple precum mâncarea pe care o

mănâncă. Această atenție la fiecare nivel al vieții și al existenței este baza pe care, apoi,

artistul formulează ceea ce vrea să transmită - și câteodată îi vine greu să o formuleze -,

interpretat la urmă în arta mișcării în așa fel încât, de multe ori, se trezește față în față cu

el însuși. În cursul anilor, însă, începe să se cunoască pe sine, să se stabilească în

corpul său, găsind astfel mijloace de comunicare și informații care rezonează cu

spectatorii, deoarece sunt sincere, iar modul de expresie este în concordanță cu esența

și trezește asociații de idei. Pentru artiști, a se menține proaspeți înseamnă mai mult

cunoașterea propriilor valori, știind că totul se întâmplă doar odată. Realitatea este că

fiecare spectacol rezonează într-un anumit fel doar o dată, pentru că nu există două

auditorii, teatre sau producții diferite, chiar dacă aparența arată altfel. Astfel, prin fiecare

spectacol, artistul - dacă are sufletul curat - deschide o nouă lume pentru spectatori, dar

și pentru el însuși.

 

Forrás : https://www.crisana.ro/stiri/cultura-5/un-interviu-cu-frenak-pal-sa-dam-frau-liber-

coregrafiei-

177927.html?fbclid=IwAR2bLxq_SH1XevwtP4zOsR7vBXZnAKmTDiwbH9MoCtbCCyvvuQ9ykRq8_18